Linistea lui Joshua

- concert Joshua Bell-

Niciodata parca nu spune linistea mai multe decat atunci cand canta Joshua.  

Cantand, el  transcede fiinta, devine sunetul, vioara, arcusul, muzica. Devine  Tu. Devine Eu. Timpul se opreste, spatiul se dilata in sunet. Urcus, coboras, stagnare innebunitoare. Si  apoi , din cand in cand....Linistea.  Eternitate. Joshua iubeste linistea - acea liniste dintre sunete, scurta dar infinita liniste dintre note. Iubeste tacerea - poarta spre divinitate ce incheie o bucata asternand spatiul binecuvantat ce o va primi pe urmatoarea. O liniste revelatoare si extatica...linistea lui Joshua.

Isi ingrijeste sunetul ca nici un alt violonist pe care l-am ascultat. Il cauta, il slaveste, il mangaie, il ridica adorator pe un piedestal, il imbratiseaza si il invaluie cu iubire in timp ce ii da drumul suav in eter. Alteori  il elibereaza cu venerare violenta, cu durere surda sau cu furie muribunda de prea multa dragoste. Oricum ar fi, pare ca o bucata din sufletul lui pleaca odata cu fiecare sunet ce zboara spre inima ta. Arcusul devine hipnotizant, te poarta intr-un taram magic unde razi, plangi, iubesti, nostalgille-ti rabufnesc zanatece, renasc vise ascunse de care uitasesi demult, ai zice ca primesti saruturile ce nu ti-au fost niciodata date, parca-s aievea  vise odata interzise. Retraiesti caderi in pacat, soapte furate ce-ti opresc respiratia, cautari de divin. Senzatiile cresc mereu intr-un ritm sacadat, cu opriri ce iti taie suflul...te mangaie apoi cu un acord ce iti picura liniste in ranile ce incep sa se deschida incet-incet... nu mai poti sa respiri , din nou...... acorduri muscatoare, turbate  se acumuleaza.  Un strigat? Orgasm auditiv, un sunet al carui ecou se  sparge in milioane de bucati de suflet imprastiate in aer...in milioane de cioburi, ale aceluiasi suflet...Si apoi ...linistea! Si fiecare din noi se regaseste in acea liniste de dupa... in linistea lui Joshua.

Si cand credeai ca nu mai poti... din nou! Te trec fiori, simti lovitura din adancul sufletului , apoi mana divina ce ti-l vindeca. Din nou, te scutura, te chinuie, te calca in picoare, te taraste, te umileste dispretuitor, te loveste, iti atinge sufletul cu duiosie, te ridica pe culmi doar pentru a te arunca in secunda urmatoare in abisul simtirii, te cutremura, te zguduie, te nimiceste......Dar.... te reduce apoi la non fiinta, te poarta pe aripi de ingeri. Simti cum te invaluie puf parfumat de nori, aluneci printre galaxii, plutesti prin praf de stele.... Esti in liniste. In acele cateva secunde de  liniste...o liniste ce iti alina toate durerile pe care le-ai simtit vreodata...e  linistea lui Joshua.

Credeai ca ai epuizat orice senzatie?  arcusul lui Joshua se misca din nou. Te copleseste tot curajul  care ti-a lipsit. Ies nebune toate pasiunile neintelepte pe care le ascunsesesi cuminte intr-un sertar. Simti ca aluneci ...dar nu te mai poti opri . E prea tarziu.  Esti Dans, esti leagan, esti alunecare prin apa, esti zbor intrerupt si cadere in gol, esti plutire, esti abandon, esti cautare,  esti cutit , esti bataie nebuna de inima.

Ca o amanta ce ti se refuza cand o vrei mai mult... si continua sa ti se daruiasca cand simti ca un strop de placere in plus te-ar ucide,vioara lui Joshua  Iti cotrobaie prin unghere ascunse ale sufletului a caror profunzime te mira...nimeni parca nu a ajuns asa adanc...Iti smulge nemiloasa bucati vii de-acolo...simti cum se rup straturi straturi sangerande din sufletul tau, incet incet cade tot ce nu iti era necesar, tot ce te impiedica sa zbori, tot ce nu era al tau....arzi in flacari cathartice, te doare si plangi, ti-e teama dar te bucuri...renasti mai usor,  sufletul iti zboara pe aripi de vis, nu mai esti om, esti inger, esti stea, esti Phoenix plutind divin in liniste...in linistea lui Joshua.

Cu arcus magic, cu vioara vie si cu maini cu har divin, Joshua m-a adus mai aproape de esenta, mi-a dat jos tot ce nu era eu, mi-a amintit tot ce nu am trait, mi-a vindecat dureri demult astupate, mi-a soptit vise neindraznite si mi-a pictat in sunet absolutul... Cu sunete m-a facut sa ma catar  precum Sisif pe culmi imposibile, cu maini sangerande si zdrelite de stanca, strivita de greutatea Ego- ului din spate, pierduta sub bagajul a tot ce am trait, urat, visat, negat, iubit, pierdut, cladit, renuntat, tradat, distrus, parasit, pacatuit sau regretat vreodata . Si tot cu sunete mi-a aruncat povara in gol. Cu sunete m-a trimis, fara mila, dupa ea, poruncindu-mi sa imi reincep calvarul. Dar, pentru cateva secunde, inainte sa o iau de la capat, mi-a daruit ceva nepretuit. Cateva secunde de liniste...O liniste mult pregatita, cautata, vanata, sedusa si greu cucerita cu atatea sunete divine...O liniste eterna, in care am savurat lumea vazuta de sus la picioarele mele, cu ochii unuia care a biruit culmea...

Si m-am simtit fericita acolo...in linistea dintre note... in linistea dintre urcus si coboras... in linistea dintre expiratie si expiratie....in linistea lui Aici si Acum...fara bagaj, fara Ego, fara Ieri, fara Maine....in Linistea lui Joshua. 

Melodia zilei: 

http://www.youtube.com/watch?v=rkAl6xt2AdE

Joshua Bell-Donizetti: Una furtiva lagrima  
Share this